Identificarea limitei

M-am gandit sa impartasesc un articol/marturisire a unei dresoare, total necunoscute, pe care am intalnit-o pe un forum la un moment dat. Are doar 26 de ani, a trait pe langa cai de cand se stie si are o viziune legata de dresaj care mie una mi se pare extrem de corecta. Aceasta viziune am mai intalnit-o o singura data exact cand credeam ca lucrurile nu sunt percepute astfel pe la noi. Asta mi-a amintit de articol si m-am decis sa il impartasesc si cu altii. M-am gandit sa traduc in romana pentru a fi mai accesibil.

* ceea ce urmeaza in ghilimele nu imi apartine si este doar tradus si preluat de aici Robertson Training

„Un dresor bun trebuie sa fie in stare sa priveasca un cal, sa vada expresia din ochii lui, urechile, narile, gatul, coada, picioarele si fiecare particica din corpul lui si sa isi dea seama exact ceea ce poate suporta si ceea ce nu poate stiind exact locatia acelei linii fine care separa aceste doua componente.

De fiecare data cand interactionez cu un cal il imping mai aproape de acea linie. O data ce poti citi un cal il poti face sa progreseze in cadrul antrenamentului. Am cele mai bune rezultate cand, in fiecare zi, imping calul fix langa respectiva linie si apoi il las sa devina confortabil in preajma ei. In momentul in care ajunge aproape de acea linie si este aproape pregatit sa paseasca in necunoscutul aflat de cealalta parte atunci o sa ma retrag. Ma voi intoarce la ceva cu care este confortabil, ceva ce deja reuseste sa stapaneasca, chiar daca e vorba de a merge intr-un cerc larg.
In fiecare zi imping acea linie cat mai departe si zi de zi vad ca linia s-a mutat un pic mai departe decat am lasat-o ultima data si atunci pot impinge calul pana aproape de noul loc. In fiecare zi linia se va muta si mai in fata pana cand indiferent de cat de tare ai impinge calul nu vei mai putea gasi linia.
Curand calul va invata ca uneori vei cere mult de la el dar niciodata nu vei cere mai mult decat iti pot da.
Atunci incepe sa iti dea mai mult, ca si cum ar vrea sa afle care ii este limita, cat de departe poate merge. Va fi mai dornic sa incerce lucruri noi, infricosatoare sau complicate si aproape ca vei vedea momentul de iluminare cand intelege si fericirea pe care o simte cand isi indeplineste sarcina. Va fi nerabdator sa mearga la munca pentru ca pare a se simti implinit stiind ca este dorit si ca este util. Incepe sa aiba propriile asteptari si nu va dori nimic mai mult decat sa faca ce ii ceri chiar daca il rasplatesti cu o simpla mangaiere sau un cuvant dragut. Incepe sa creada ca poate face lucruri care ne vor uimi pana si pe noi si ne vor face sa ne intrebam daca nu cumva sunt prea mult pentru el. Asta pentru ca el crede ca este suficient de dur si suficient de puternic astfel incat sarcina este facuta indiferent de cat de grea a fost.
Abilitatea si dresajul sunt uneltele din arsenalul unui cal, dar inima si dorinta este ceea ce decide invingatorul. Cu un cal ca asta poti trage o casa dupa tine avand doua rezultate posibile; fie casa va fi data jos de pe fundatia sa fie calul va rupe orice piesa de echipament incercand si va sapa gauri in pamant cu copitele pana ii ceri sa se opreasca.
Cred cu tarie ca daca nu ceri nimic calului la antrenamente el intelege ca nu te astepti la nimic de la el. Devine multumit doar sa treaca prin viata fara nici un scop si atunci cand se intampla ceva care sa il puna la incercare se apropie periculos de mult de acea linie. Dincolo de linie este un abis intunecat numit „renuntare”. Odata ce un cal a renuntat din cauza ca i-ai cerut prea mult nu exista nimic care sa il aduca inapoi. De fiecare data cand se va lovi de un zid fie se va opri si va refuza sa inainteze fie se va intorce inapoi fugind in loc sa se avante peste el sau sa se prabuseasca peste el incercand. Asta pentru ca tot ce a dat inainte nu a fost suficient, ajunge sa creada ca nu poate sa reuseasca si inceteaza sa mai incerce. In acel moment spiritul unui cal este cu adevarat distrus.

Din cand in cand vei gasi cativa cai cu un spirit atat de puternic incat nu vor renunta indiferent de cat de des sunt aruncati in abisul de dincolo de linie; totusi acesti cai sunt extrem de putini si extrem de rari.

In cei 20 de ani de experienta am intalnit un singur cal de genul acesta. A fost abuzat, terorizat si indemnat sa dea gres de fiecare data dar era in continuare dornic sa dea tot ce poate si chiar mai mult ori de cate ori ii cereai ceva.

Sunt necesari ani intregi de observare si testare inainte de a putea identifica acea linie in cazul fiecarui cal. In procesul ghicirii acestui loc ti se va intampla sa nu il vezi decat atunci cand ai trecut deja de el. Uneori se intampla inainte de a te gandi ca s-ar putea intampla. Uneori nu vei impinge calul suficient de aproape de linie si veti petrece mult timp in umbra ei. Fiecare cal trebuie tratat in functie de limita sa.
Unii cai isi incep viata avand aceasta linie fix in fata copitelor lor iar altii cu ea abia intrezarindu-se la orizont. Invata sa o identifici si apoi sa te apropii de ea fara a ajunge dincolo de ea si in felul asta vei conduce mereu un cal cu spirit intact. ”

Truly the best of horsemen do walk a fine line.

Acest articol a fost publicat în Comportamentul calului, Dresaj, Psihologia calului, relatia om - cal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Identificarea limitei

  1. Cristian spune:

    Salut,
    Felicitari pt site, sunt placut impresionat sa vad ca exista oameni pasionati de cai in general dar mai ales de ceea ce poarta denumirea de „dresaj natural”si in Romania. Eu sunt profesor de echitatie in Spania in cadrul Federatiei Regale de echitatie si la ora de dresat un cal folosesc metode naturale. Imi place ceea ce ai transcris in siteul tau insa mi se pare usor romantata abordarea. E foarte adevarat ca pt a ajunge la un nivel bun de dresaj trebuie sa intelegi foarte bine psihologia cailor, ba chiar se si spune: cand intri in pista rotunda trebuie sa” te transformi in cal” insa, teoria cum ca ar intelege de provocari si ambitii este deja literatura. Caii sunt animale care invata prin repetitie si imitatie( chestiuni naturale) insa personalitatea lor nu este intr-atat de dezvoltata incat sa aibe notiunea de multumire si de satisfactie a lucrului bine facut<<<<<>>>>> Este mult prea umanizat calul in aceste randuri. Oricat iubim aceste animale trebuie sa le tratam ca atare iar daca vrem sa dresam un cal atunci trebuie sa „gandim ca un cal” si nu sa actionam in dresaj cu idei ce par mai degraba scenarii de filme.
    Esenta e corecta in aceste randuri insa abordarea nu e cea mai fericita. Sfatuiesc pe cei interesati de dresajul natural sa caute cartile sau dvd-urile lui Monty Roberts pe care dealtfel am avut onoarea sa-l am profesor in cadrul uni curs de dresaj natural in Spania ramanand astfel fidel total acestui procedeu.
    Felicitari pt site si il pun la favorite😉

    • Evans spune:

      Sunt total de acord cu ceea ce ai spus. E drept ca in articol calul este foarte mult umanizat, dar cred ca acest lucru este facut mai mult pentru evidentierea ideei si pentru a ajuta lumea sa inteleaga mai bine. Citind mai multe articole si comentarii pe forumuri scrise de aceasta persoana stiu ca nu e genul care sa acorde atribute umane calului in mod fregvent. Una dintre atitudinile pe care le gasesc daunatoare in relatia om- cal este tocmai aceasta supra-umanizare a calului care duce la comportamente agresive din partea calului care nu intelege ca tre’ sa respecte omul de langa el. Si asta pentru ca unii oameni au tendinta de a trata caii ca pe niste fiinte umane, lucru pe care caii nu-l pot intelege si care de cele mai multe ori duce la rezultate negative. Insa in articol nu este incurajat un comportament de genul asta, ci din contra. In acest sens nu vad de ce ar fi daunator sa ne imaginam calul ca pe o fiinta care lucreaza cu noi de placere si care intelege cand face ceva bun. E personificare, de acord, dar atata vreme cat nu cade in extrema cealalta, cea daunatoare, nu e o prea mare problema. Si inca din limbaj se intelege destul de clar, zic eu, faptul ca „ne imaginam” ca un cal ar actiona de parca ar avea aceleasi dorinte cu noi si nu ca el de fapt chiar gandeste ca noi.
      Chiar ma gandesc de ceva vreme sa scriu si un post despre „dresaj natural” dar, eu personal, nu sunt adepta acestei abordari. Totusi, sunt unele elemente pe care le apreciez si carora le vad utilitatea, mai ales ca se pune accent pe intelegerea calului si pe intelegerea limbajului pe care calul il foloseste. Comunicand cu calul in felul lui poti obtine intr-adevar rezultate bune, insa cred mai mult intr-o abordare care sa combine elemente de dresaj natural impreuna cu o abordare clasica (si mai invaziva dupa parerea unora).
      Monty Roberts mi se pare mai cel mai ok, insa Pat Parelli mi se pare mult prea extremist.
      Multumesc pentru apreciere.

  2. Nicoleta spune:

    Imi face mare placere sa citesc postarile tale. Spui sau citezi lucruri interesante si practice.
    Am ales sa raspund la acest articol pt. ca s-a deschis o tema, oarecum, in comentarii: natural horsemanship. As vrea sa-mi aduc aportul cu o parere personala (dar impartasita de multi iubitori de cai): evolutia acestui tip de antrenament, comunicare, mai bine zis, se manifesta in metodele lui Chris Irwin. Cred ca orice cal al carui stapan sau ingrijitor aplica bazicul comunicarii om-cal (asa cum o descrie Chris Irwin), e un cal mult mai fericit. (sunt filmulete gratuite ale lui pe http://www.horse.com – la video library)

  3. foarte frumos articolul:)

  4. Nora Miu spune:

    Buna ziua !
    Este prima mea interacțiune ”verbala” despre cai și comportamentul lor.
    Recent, după o pauză de mai mult de 12 ani, am decis sa reiau acest minunat hobby și cu toate ca ultima experientă nu a fost foarte reusita (am prins putina teama) DORESC din tot sufletul sa reusesc in noua mea preocupare. Adevarul este ca niciodata nu am incercat sa INTELEG comportamentul unui cal…si uite asa am ajuns la acest blog. Initial doream sa cunosc denumirile componentelor ce fac parte din echipamentul calului. Si uite asa din pagina in pagina, am ras si am suspinat la amintirile ce au facut din mine o calareata speriata..si eu tratam calul ca pe catelusul pufos ce ma intampina de fiecare data cand ma intorc acasa…. ACUM inteleg mai mult diferenta si pentru acest lucru va multumesc…
    Am deosebit de multe intrebari dar deocamdata o sa incep cu un mod total diferit de gandire in ceea ce priveste acest bland și inteligent animal si anume : sa nu caut iubire din partea lui…ci sa inteleg ca trebuie sa ii castig respectul !!
    O zi luminoasa !!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s