Caii din viata mea

Acest post va fi dedicat cailor care au avut o insemnatate deosebita pt mine si de la care am invatat cate ceva despre cai in genere. Ajungi sa cunosti calul cu C mare prin intermediul cailor cu care ai de-a face de-a lungul timpului. Asa ca de la fiecare dintre acesti cai am invatat cate o lectie care s-a dovedit sau se va dovedi folositoare pe parcurs.

IAPA FARA NUME probabi Balana –  din curtea vecinului

O stiu de cand eram mica mica, nu imi amintesc cand am vazut-o prima data, facea parte din peisaj oarecum, o vedeam mereu cand ma duceam in curte. Era pusa langa gardul nostru de sarma asa ca stateam si ma uitam adesea la ea. Am mangaiat-o de cateva ori, dar nu am avut ocazia sa stau prea mult in preajma ei in sensul de a fi la mai putin de un doi metri de ea pentru perioade lungi de timp. A insemnat mult pentru mine pt ca m-a determinat sa inteleg ce e ala un cal, m-a facut sa observ caii si astfel sa incep sa fiu curioasa in privinta lor. A pus cumva bazele atasamentului meu fata de cai desi am trait intr-un sat unde auzeam de zeci de ori pe zi zgomot de copite de cal pe strada.

A avut un sfarsit trist, era bolnava de mult timp de epilepsie si era si destul de batrana asa ca stapanul a vandut-o pe cativa zeci de lei la tigani sa o duca la abator.

LUMINITA – Primul cal cu care am avut de-a face in mod serios, mai bine zis primul cal de  care m-am apropiat si cu care am incercat sa fac ceva mai mult decat sa il mangai pe botic. Am invatat sa o tesal si sa o plimb, si in acelasi timp am invatat elementele specifice limbajului cailor. M-a ajutat faptul ca nu era foarte prietenoasa, asa mi-am dat seama ca un cal nu este echivalentul unui catel supradimensionat si nici nu este echivalentul poneilor din desenele animate. Era genul de cal care incerca sa te sperie in momentul in care te apropiai de ea, avea urechile ciulite, privirea aia amenintatoare si daca cumva ezitai sa ii pui mana pe capastru si te lasai intimidat incerca sa te si muste apoi. Odata ce reuseai sa te apropii si sa petreci 2 minute cu ea se calma si te accepta langa ea fara sa mai incerce sa te sperie.

Nu cred ca era genul de cal iubitor, de regula nu suporta sa o atingi foarte mult, te tolera dar iti arata ca ii displace. Mi-a fost foarte draga desi am apucat sa petrec putin timp alaturi de ea. Mi-o amintesc cu drag mai ales ca m-a ajutat sa invat ce sunt caii si cum trebuie sa te porti cu ei. Momentan nu mai am vesti despre ea din pacate.

poze din 04 sept 2008 – 27 sept 2008

Asta era fata ei specifica cand te simtea in preajma :))

REX – Un armasar care m-a invatat ca nu toti armasarii sunt niste bestii de care nu indraznesti sa te apropii. Desi arata ca armasarul lui Harap Alb inainte sa manance jaratic era extrem de bland si curios. Avea insa peste 25 de ani, a murit in 2009.

DANUT – L-am intalnit dupa ce descoperisem ca Luminita a fost data in adoptie, venisem la adapost dupa o pauza de o iarna si am gasit curtea plina de cai noi. Era armasar pe vremea aia asa ca eram oarecum reticienta in privinta lui de vreme ce nu aveam experienta sa tin in frau un armasar. Din fericire era foarte bland si tolerant asa ca am apucat sa il tesal si sa petrec timp cu el din prima zi de cand l-am vazut. Este genul de cal simpatic, cu o personalitate de catel, foarte cuminte si curios. Totusi stie ca este mai puternic si profita din plin de asta desi nu intr-un mod agresiv. Nu cred ca a fost agresiv niciodata de cand il cunosc, a incercat sa ma muste de cateva ori dar nu era ceva serios ci mai mult din nemultumire ca il sacai si nu il las in pace. Intre timp nu mai are astfel de idei.

prima zi in care l-am vazut – 29 martie 2009

Danut in vara 2009

Danut de curand ianuarie- februarie 2011

STAICU – Arata groaznic cand l-am vazut initial, nu pot sa zic ca m-a impresionat cu ceva anume. Mai era si uracios, avea o mimica amenintatoare de fiecare data cand te duceai spre el. E sincer, cel mai urat cal pe care l-am vazut :)) si asta din cauza ca e atat de lipsit de armonie. Capul era pur si simplu parca luat de la alt cal, un cal mai mare, pus pe un gat foarte subtire si atasat unui corp suficient de lipsit de amonie cat sa nu faca nota discordanta cu restul. M-am atasat de el pe parcurs, era amenintator din cauza ca invatase ca prezenta omului nu este un lucru placut pentru el. Genul de cal la care numeroasele abuzuri suferite l-au determinat sa fie extrem de supus, nu mai avea curajul sa spuna ca nu e de acord cu ceea ce-i ceri. Il puteam plimba dintr-un loc in altul tinand mana sub barbia lui fara capastru sau tinand mana pe ceafa. Isi ridica copitele la cea mai mica atingere, si nu a incercat niciodata sa muste sau sa loveasca. Chiar reusisem sa ne obisnuim cu prezenta celuilalt in mod reciproc. Din fericire povestea a avut un final fericit, Staicu fiind adoptat de o persoana care il merita.

Prima zi in care a venit – 26 iunie 2009 / si august 2009

vara 2010

STELUTA – E genul de cal cu privire extrem de docila, blanda care iti aminteste de o bunicuta plina de experienta care a trecut prin multe greutati in viata. Chiar este o bunicuta avand o venerabila varsta de 20 – 25 de ani. Nu pare a fi in stare sa loveasca sau sa muste doar pentru a scapa de tine, sta extrem de calma la tesalat si poti sa ii faci orice fara sa iti arate ca o deranjeaza. Vara trecuta am incercat pana si sa o dau la lonja si sa o incalec desi era cal de caruta si nu de echitatie. Nu a schitat nici un gest de neplacere sau enervare. Tipul de cal pe care trebuie sa il ai atunci cand vrei sa iti inveti copilul cu prezenta calului.

MIRCEA – Din nou un cal care nu m-a atras absolut deloc la inceput, m-am atasat de el iremediabil prima data cand l-am plimbat induiosata de faptul ca statea in grajd prea mult timp din cauza ca era proaspat castrat. Calul cu cel mai frumos cap pe care l-am vazut. Desi inca cu personalitate de armasar era foarte bland si tolerant. Nu pot sa spun exact ce mi-a placut la el, am avut ocazia sa stau in preajma lui destul de putin timp,  vreo 3 saptamani din momentul in care mi-a atras atentia. A fost eutanasiat din cauza problemelor pe care le avea cu picioarele.

PRIMA DATA PE CAL – iunie 2009

A fost o experienta foarte frumoasa de vreme ce imi doream sa vad cum e acolo sus de foarte multa vreme. Nu a fost exact cum ma asteptam, mai exact mi-am dat seama ca nu e atat de usor sa iti mentii echilibrul pe cat parea a fi in filme. Ma asteptam sa stau ca intr-un fotoliu fara sa imi fie pus in pericol echilibrul, insa m-am inselat. A fost o experienta extrem de interesanta totusi care insa nu m-a descurajat de fel.

Prima data ever pe Gin

A doua oara in aceeasi zi pe Cezar

O melodie care se potriveste foarte bine cu tematica, am ascultat-o continuu cat am scris asta